Despre noi

De mulți ani soțul meu bătea în retragere față de tumultul orașului și în același timp, o mare parte din noi tânjește către o viață mai simplă și mai aproape de natură. În sfârșit am avut ocazia reală să testăm pe propria piele avantajele și dezavantajele vieții la țară. Un alt fel de "viață la țară" încercăm și cu un proiect al nostru: și anume o Fermă turistică. O fermă unde copii de la oraș să poată să vină in vizită, să vadă cum se îngrijesc animalele și de unde vine laptele, o ferma unde să puteți gusta din produsele noastre, si să vă puteți petrece o zi în aer liber. Este un vis care sperăm din tot sufletul sa devină o realitate. Nu este imposibil, dar este greu, necesitățile fiind foarte mari, dar cu ajutorul lui Dumnezeu sperăm să reusim. Iubim oamenii, lumina şi culorile. Ne place să cautăm, să simțim, să înţelegem ceea ce ne înconjoară. Ne place să comunicăm, să dialogăm, să ascultăm. Fiecare conversaţie ne îmbogăţeşte, ne ajută să înţelegem mai multe despre cum văd şi ceilalţi lumea. Şi lumea e mare. E plină şi de emoţii, de zâmbete, de frumos, de natură, de artă, de obiecte, de cărţi bune, de case calde, de poveşti şi mai ales de suflete. Mie îmi place să văd ceea ce e bun, pozitiv şi frumos.

Sunt asistenă medicală de meserie din 1996. Am avut norocul să lucrez în orașul unde am cresut, aproape de Parcul Național Retezat, acolo de unde minerii scoteau aurul negru la suprafață, și anume cărbunele, acolo unde muntele se înălța semeț chiar din fața blocului, unde locuiam. Doar în vacanță ajungeam pe plaiurile natale, acolo unde m-am născut și unde am copilărit, o comună numită Vinderei, situată la granița a două județe, Vaslui și Galați, acolo unde vara mergeam în vacanță, la bunica la țară, mama mamei mele, doar pe ea am avut-o ca bunică. Nu avea animale în curte, doar câteva găini. În 2004 am plecat ca mulți alți români în Italia. Speram la o viață mai bună, a fost o experiență de viață frumoasă, unde am învățat multe, acolo am invățat că trebuie să îți faci meseria cu seriozitate și să nu aștepți să primești nimic în schimb, doar salariul, nu exista așa numita SPAGĂ.  Acolo am învățat să fiu om și să fiu responsabilă.  A fost o muncă de echipă și mereu am învățat de la alții. Apoi am avut ocazia să merg la cursuri de specialitate și să acumulez și mai multă experiență. Am un hobby de care sunt foarte mândră. Îmi place să fac torturi decorate manual, când mă simt obosită, crearea decorațiunilor mă relaxează. Sunt mamă a doi băieți şi soţie de fermier. N-am o viaţă uşoară, dar e una frumoasă. Simt că trebuie să dăruiesc şi celorlalţi din bucuriile mele și din experiența mea.

În 2013 am cumpărat o bucată de teren de 1,3 ha, unde am construit un săivan. Si tot în același an am cumpărat și caprele. Din 2015, am schimbat aerul de oraş cu cel de la ţară. A fost greu să mă acomodez, dar acum nu m-aș mai întoarce pentru nimic în lume să locuiasc la bloc. Soțul meu munceşte non-stop cu animalele, el este obișnuit de mic, părinții lui cresc animale de-o viață, de când se stie el, a avut curtea plină de animale. Cât am stat în Italia, atunci cănd vorbea de oi, i se vedea o lumina în ochi de bucurie și dorința de a le avea în preajmă, tot timpul visa să poată să își facă ferma lui, am momente când îl văd oboist, dar spune că nu regretă nici un moment că a făcut acest pas, se simte liber, chiar dacă trebuie sa fie tot timpul în preajma lor. Sunt 6 ani de când nu am mai avut concediu. Cu tot ce avem aici, e ca şi cum ai vrea să dormi într-o sală de naşteri. Nu poţi. Nu ai timp. Am pornit la drum cu 99 de capre, iar după 6 ani am ajuns la un efectiv de 500 de capre din care 23 sunt țapi si 100 de oi din care 6 sunt berbeci, o măgăriță, două pisici și 9 câni. Ca orice afacerist care se respectă, banii îi reinvestim. Am alergat câteva luni după acte pentru un proiect european, am cheltuit o groază de timp, energie și bani, dar pot să spun ca am avut noroc să cunoaștem oameni care sunt deschiși și doresc să te ajute și am reușit.  Am reușit să prindem o finanţare. În urma unui proiect depus în 2013 la sediul Agenţiei pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit în cadrul Măsurii 112 pentru Instalarea tinerilor fermieri, o finanţare de 40.000 de euro. În primă fază am primit suma de 25.000 de euro. În anul 2017 am primit cea de-a doua tranșă. A fost greu dar și frumos. Alături de un om extraordinar - soțul meu. Mai avem mult de lucru. Și în fiecare zi mai apare câte ceva, prevăzut sau neprevăzut. Lucrul cu oamenii nu e întotdeauna ușor, am avut și momente dificile, dar am trecut peste ele și suntem mai căliți. Dar ne place mult de tot ceea ce  facem. Diminețile încep devreme și duminicile nu sunt mereu duminici, dar este frumoasă de tot activitatea noastră, ne umple inima de energie și entuziasm. Avem un prieten la București, care atunci când vine la noi, spune că pleacă cu bateriile încărcate.

Am scris toate aceste lucruri despre noi, pentru că simt că trebuie să împărtăşesc din experienţa şi ideile noastre, pentru ca tu să ai mai multe informaţii despre noi. De acum înainte ce-o mai fi om mai vedea. Noi privim cu încredere înainte. Le mulțumim din suflet toturor celor care ne încurajează, ne susțin și ne cumpără produsele. Să fim sănătoși, că planuri și inimă avem pentru mai multe vieți!

Și voi să fiți sănătoși. Că-i mai important ca tot. 

O viaţă avem? Colorată să fie!